Anii ’90
Anii’90 aveau sa insemne un nou inceput pentru Mircea Baniciu, o perioada marcata de noi succese atat in carierea solo cat si impreuna cu grupul „Pasarea Colibri” si de reintoarcerea grupului Phoenix pe scenele din Romania.

Chiar in 1990 apare „Secunda 2”, o continuare a “Secundei 1”, album la care colaboreaza pentru prima oara cu Vlady Cnejevici pentru orchestratii. Compus tot pe versurile lui Dan Verona, acest album contine piese precum “Intoarcerea la Orient”, “Dealul cu dor” sau “Pisica neagra” care au devenit ulterior mari hituri in formula Pasarea Colibri.

Primul concert Phoenix de dupa ’90 avea sa aiba loc la Festivalul Rock’91, la care au asistat peste 10.000 de oameni. In 1992 a urmat un album cu trupa Phoenix numit „Timisoara”, in care au fost reluate piesele de succes cum ar fi Nunta, Negru Voda, Anule Hanule, Mugur de Fluier, Andrii Popa, si a aparut si piesa “Timisoara” dedicata Revolutiei din ‘89. Aproape acelasi material a mai fost imprimat si pe albumul SymPhoenix in 1994.

Phoenix canta ocazional, si nu reuseste o revenire in forta pe scenele romanesti. Din cauza deselor neintelegeri pe care le are cu Nicu Covaci, Mircea Baniciu hotaraste sa paraseasca grupul Phoenix.

Vine insa si anul 1992, cand in cadrul unui spectacol la Ramnicu Valcea in preajma sarbatorilor de iarna, in timpul recitalului sau, intra pe scena Florian Pittis si Mircea Vintila ca sa-l acompanieze. La finalul recitalului, Florian Pittis anunta spectatorii ca tocmai au asistat la primul concert al formatiei Pasarea Colibri. Cei trei se hotarasc sa ramana impreuna in aceasta formula, si il coopteaza ulterior si pe Vlady Cnejevici.

Urmeaza aproape 10 ani in care Pasarea Colibri face furori oriunde isi deschide aripile, avand un succes formidabil. Surprinzator, primul album inregistrat in aceasta formula vine abia in anul 1995 „In cautarea cuibului pierdut” si este urmat in 1997 de „Ciripituri”, albume in care fiecare dintre membrii trupei isi aduce contributia cu cateva dintre cele mai mari succese. Ambele sunt de fapt inregistrari din concerte live, Pasarea Colibri ramanand in amintirea publicului ca o trupa care a oferit in primul rand concerte memorabile. Cele doua albume s-au vandut in sute de mii de exemplare atat originale cat si pirat, fiind foarte greu de estimat numarul exact. In acea perioada industria muzicala din Romania era inca la inceput, nu exista inca legea drepturilor de autor si nu era inca moda discurilor de aur.

Pasarea Colibri apare constant in playlist-urile radio-urilor din toata tara, fiind una dintre putinele trupe romanesti care se difuzau la radio in aceasta perioada marcata de o deschidere extraordinara a radio-urilor catre muzica straina. Este perioada in care apar timid si primele televiziuni comerciale din Romania, de aceea aparitiile televizate ale trupei au fost rare, ceea ce a contribuit la mentinerea unui interes major al publicului pentru concertele trupei.

Al treilea album (de altfel primul album de studio al trupei) apare in 1999 fiind numit „Cantece de Bivuac”, facand trimitere la atmosfera de „bivuac” ce domneste in permanenta in cadrul grupului. Din pacate, in anul 2000 Florian Pittis renunta la participarea in spectacole, aparand doar ocazional la anumite evenimente ale grupului.

Anii ’80

A urmat un al doilea album in anul 1981, care ar fi trebuit sa se numeasca Tristeti provinciale, dar cum pe vremea aia nu era bine sa fii prea trist… nu i s-a mai dat nici un titlu. Albumul a avut un succes enorm si vanzari asemanatoare cu cele ale discurilor Phoenix, continand printre altele piese ca Vara la tara, Tristeti provinciale, In tren, Randuri pentru pasarile calatoare, Amintire. A ramas in memoria publicului ca “albumul galben”. La inregistrarile acestui album a fost secondat de trupa Post Scriptum din Timisoara, cu care a aparut doar in cateva concerte (din pacate!).

In primul an de facultate este cooptat in trupa Phoenix ca solist vocal, eveniment care avea sa-i schimbe tot cursul vietii. Atunci avea doar 21 de ani. Viitoarea lui cariera de arhitect a inceput sa intre intr-un con de umbra, in timp ce se profila tot mai clar aliura unui mare cant-autor.

Intrarea in trupa a avut loc in anul ’71, urmand ca din ’72 Nicu Covaci sa-i coopteze si pe Ioji Kappl si Costin Petrescu, creandu-se astfel nucleul de baza al trupei care avea sa creeze celebrele melodii Nunta, Negru Voda, Mugur de fluier, Andrii Popa care au ajuns evergreen-uri.

Mircea Baniciu s-a nascut la Timisoara la data de 31 iulie 1949, intr-o duminica cu soare. A urmat o copilarie fericita in cartierul Elisabetin de langa Complexul Studentesc timisoarean, lucru care avea sa-l influenteze tot restul vietii. S-a apucat de scoala la 7 ani, si n-ar putea spune ca i-a prea placut.
Un tip perseverent totusi, a reusit sa termine primele 7 clase, apoi la indemnul mamei sale care-i promisese o chitara daca intra la liceu, a facut-o! Cu mari eforturi, dar iubit foarte mult de colege, dar si provocat, a terminat liceul si ca din intamplare… hop! la facultate. Fara nici efort, de aceasta data a terminat Facultatea de Arhitectura, placandu-i in mod deosebit ce se intampla acolo. 
Muzica a intrat in viata lui pe la 7 ani, cand proprietara casei in care locuia i-a sfatuit mama sa-l dea sa invete pian sau un alt instrument, pentru ca pustiul era realmente talentat. Lucru care s-a si intamplat, a studiat pianul pana la 14 ani, atunci cand a vazut filmul „Tinerii”, un film in care cantau Cliff Richard si trupa Shadows. Atunci Mircea a ajuns la concluzia ca este mai aproape de chitara decat de pian, si s-a apucat serios sa invete sa cante la chitara, lucru care s-a intamplat in timpul liceului. 
Prima aparitie a fost pe scena Teatrului German din Timisoara, unde canta folk in special –Donovan, Bob Dylan, Simon & Garfunkel, precum si cateva incercari de compozitii proprii. Pentru scurt timp a facut parte din trupa Clasic XX (careia i-a dat si numele), fara aparitii scenice deosebite. Ulterior a aparut din nou singur pe scena clubului PM6 din Timisoara, condus de Petru Umanschi, unde din cand in cand canta Phoenix-ul lui Nicu Covaci, ramas fara solist vocal dupa plecarea lui Moni Bordeianu. Aici a fost vazut de Bela Kamocsa (pe atunci basist la Phoenix), care i-a recomandat lui Covaci sa-l asculte cu mare atentie.

https://www.facebook.com/events/801310653281501/